Cu masca si pe sub masca

Se intampla ca ieri am fost invitata sa vorbesc la un eveniment “de industrie”. As fi vrut sa spun “live”, dar am inceput sa ma cam poticnesc prin hatisurile semanticii dezaxate de ultimele 8 luni de pandemie. Ba e live, dar de fapt nu e, ba e online versus offline, dar de fapt sunt fix de-a-ndoaselea…scheisse! pana ii cer lui fii-miu Tudor sa imi faca un crash course, explic mai pe intelesul tuturor: d-ala cu oameni, nu cu avataruri, fata in fata.

Dupa atatea luni de zile de vorbit printr-un filtru de sticla, cred ca as fi fost teribil de incantata sa merg si la un seminar despre cultura alunelor de pamant sau calirea topoarelor din otel carbon… din fericire n-a fost cazul, subiectele au fost ultra interesante, speakerii unul si unul, iar baietii de la Factory 4.0 care au organizat, temerari si entuziasti nevoie mare.

Bilantul unei zile “in lume” (adica departe de: noi ce mai mancam azi, mami, m-a lovit X, mami, nu-mi gasesc caietul de … ):

  • Constat ca a scazut dramatic interesul, si asa la cote mici, pentru un look and feel profesional. Romanescul “hai ca merge si asa” incepe sa mi se aplice peste tot. Naturelle & sauvage. Pana si la rochie am decis : nu o calc, ca e neagra si nu se vede :). Cum va afecta asta balanta finantelor personale, colapsul firmelor de fashion online si fata lumii in general? Hard to say, deocamdata balanta finantelor personale e pe plus, ce credeti ca tine intr-un fir de ata criza asta financiara cu care ne ameninta toti ?:)
  • E greu sa legi un fir rosu al discutiei cu oamenii pe sub masca. Ba nu-i auzi, ba nu-ti dai seama cine sunt de fapt, ba nu stii daca-ti ranjesc stramb sau iti zambesc cu toata gura. Am calculat, si testat, ca poti sa scoti si limba un pic, fara sa fie vizibil. Nu degeaba beduinii au inventat tehnica de citire a fetei, de sub valurile alea de-ti acopereau fata n-aveai sanse sa citesti mare lucru daca nu gineai bine nasul, ochii si sprancenele (reclama gratuita nesolicitata si note to self: poate nu e un moment prost sa faci un curs Al Ferasa..)
  • in drum spre Face Club, trecand pe langa cladirile S-Park, am vazut, pentru prima data, in cladiri, forfota. Oameni la tigara pe balcoanele pe unde am sprijinit si eu intr-o alta viata balustradele, siluete fofilandu–se preocupat prin birouri.. si realizez ca fiecare dintre noi are o alta perspectiva asupra vietii acum. Pana acum, #ViatalaBirou era pentru toata lumea la fel, fie ca vorbeai de piesa de teatru a lui Dacris (pe care n-am apucat sa o vad dar am auzit numai de bine), o firma de logistica din depozitele ciorchine de prin Militari sau cutiile de sticla cu corporatisti din Pipera. Cam intelegeai, plus-minus, ce cai pasc prin capul oamenilor alora…

Ei bine, acum realitatea de zi cu zi e atat de diferita, pentru fiecare dintre noi in parte. Pentru unii acum e un colt de masa de bucatarie, printre cratite si miros de mancare. Pentru altii un birou pe care-l impart cu sotia, cu verde la vorbit doar in pauza celuilalt de Zoom. Pentru altii singuratate care curge la robinet zi dupa zi, imediat ce inchid ecranul laptopului. Si pentru aia mai fericiti, o barca in Zanzibar, cu un cocktail pe tastatura. Pentru altii, nimic nu s-a schimbat.

Aud de la “vai, cea mai tare perioada din viata mea, citesc 2 carti pe saptamana”, “sunt atat de fericita, mi-am descoperit vocatia”, la “nu am timp sa trag un partz”, la “cat ani se iau pentru tentativa de omor in cuplu?” sau “astia de va zbateti sa infiati copii, vreti doi, ieftin si cu livrare instant?”

Realitatea personala din ultimele luni, scursa peste zatul de credinte si convingeri pe care-l purtam in carca, ne ciopleste atat de diferit modul in care vedem, filtram si actionam la tot ceea ce se intampla in jurul nostru.

Personal, am fost lasata de multe ori cu gura cascata in ultimul timp de catre oameni cu care rezonam, de remarci care au lovit adanc in plexul solar al ideilor mele despre cum tre sa arate lumea… de la ce ar trebui sa facem cu covid-ul asta, la cum sa-ti cresti copiii, sa slabesti sau sa (nu) te vaccinezi.

Deseori judec, n-o sa mint… dar incerc din rasputeri sa nu o fac, sau macar sa inchei cu un exercitiu de imaginatie: Oare ce traieste omul asta zi de zi, acasa sau la birou? Cum arata o zi din viata lui? Cum de a ajuns sa gandeasca atat de altfel decat mine? Si de ce ma deranjeaza, de fapt, ca gandeste altfel? Unde e buba, de fapt, la mine?:)

Recomand tuturor, efectele, fie ele si nu imediate, sunt garantate: o minte laxa si mai fluida, si mai putine riduri de expresie pe frunte si la nas. Si daca nici asta nu functioneaza, nu uitati de aia cu scosul limbii, pe sub masca.

Dupa cum bine zicea Kurt Lewin, “Behavior is a function of the Person in their Environment”.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s